marți, 3 februarie 2015

Ce se prevede in viitorul copiilor nostri? (What Holds the Future for Our Children?)

Din ce in ce mai des auzim de cazurile de sustragere a copiilor din familii chiar de catre statul in care acestia locuiesc. Motivele? Multiple, dar - mai ales - banale! Legea este interpretabila si lasa totul la latitudinea asistentilor sociali care, poate si pentru ca nu sunt ei insisi parinti, se grabesc sa scoata copiii din mediul "nociv" in care traiesc... Adica, daca nu le dai o ciocolata, este "abuz psihologic", iar daca esti in extrema cealalta si consumi alimente care ingrasa copilul faci tot rau, evident... Toate astea, insa, au constituit motive in cazuri concrete in care statul a indepartat copilul diin sanul familiei. Statul a ajuns sa se substituie parintilor, adica cei care au dat viata acestor copii pentru ca i-au dorit si ii iubesc mai mult decat pe ei insisi nu sunt suficient de buni in ochii Mariei-Sale Statul, care considera ca stie ce este mai bine. Si, ca soacra acra, statul nu va fi niciodata 100% multumit de tine si de cum iti cresti copilul/copiii, intotdeauna va fi bine invers decat faci tu...

Se prevede un viitor sumbru pentru parinti si copii. In tarile nordice, mai ales, a luat amploare acest curent al scoaterii copiilor din familie. Totul este absurd, desigur, fiindca statul invoca "suferinta" copiilor in momentul in care ei fac ceva gresit si parintii ii cearta, spre exemplu, insa acelasi stat nu vede ca, luand copiii de langa parinti le aduce o trauma? Ca sa nu mai spunem ca acesti copii ajung in alte medii, pe mana unor straini, in care sunt abuzati in mult mai multe moduri, chiar si sexual... Asadar, avand in vedere ca aceste demersuri de scoatere a copiilor din mediul familial din te miri ce motiv nu au nicio logica, nu poti decat sa te intrebi care sunt intentiile adevarate? Este cumva acesta un pas in plus in a dezmembra tot ce este moral? Deja nu mai ai voie sa vorbesti de familia traditionala ca fiind compusa doar dintr-un barbat si o femeie fiindca risti sa fii arestat in multe tari. Acum, se pare ca a venit vremea sa se desfiinteze de tot codul moral. Copiii au ajuns sa-si conduca parintii prin faptul ca nu mai ai voie sa-i disciplinezi, nici macar cu o vorba, fiindca ii "abuzezi psihologic si emotional". Deci, daca vrei sa-i mai vezi si sa locuiasca in continuare cu tine, nu-ti ramane decat sa iei ordine de la ei, sa faci tot ce vor ei, sa nu-i indrepti pe o cale sau alta, sa nu le reprosezi nimic. Chiar daca cei care nu sunt inca parinti au tentatia de a spune ca asa e bine intr-adevar, as vrea sa vad niste parinti care pot spune ca asta e ceva realist. Niciun parinte nu vrea sa isi certe copiii, insa, tocmai pentru ca ii iubeste si nu vrea sa-i vada mergand pe cai gresite, ajunge sa aiba si momente tensionate cu cei mici. Oamenii nu sunt roboti: au servicii solicitante, sunt obositi, au grija facturilor, interactioneaza cu alti oameni care le aduc suparari... pur si simplu, nu e nimeni perfect! Daca legea asta ar fi existat si cand ne-am nascut noi, cred ca nu ati avea nici macar un cunoscut care sa fi fost crescut de parintii sai! Si ajungem la ce cred ca urmaresc "mai-marii" acestei lumi: nimeni sa nu-si mai poata creste linistit copilul dupa principiile proprii, sa nu-si mai poata educa copilul astfel incat sa traiasca in armonie cu el si sa ajunga un adult responsabil. Statul vrea niste "cetateni universali", indoctrinati de el, niste roboti care doar respira ca niste oameni dar nu mai au dreptul sa gandeasca liber. Deja crestinismul este vazut ca fiind ceva negativ fiindca este "abuz spiritual" si sunt nenumarate cazurile in care se reporteaza ca elevi sau chiar angajati ai unor institutii au fost exmatriculati sau sanctionati fiindca au avut asupra lor elemente distinctive (precum o cruciulita) sau au pomenit numele Domnului Iisus. Ne indreptam cu pasi repezi spre o dictatura cum nu a mai existat, fiindca va cuprinde intreaga lume! Statul, prin directivele primite de la UE si alte organisme internationale ale caror vasali ne-am facut, va fi propriul nostru dusman, lupul in piele de oaie, cel care te "ingrijeste" ca mai apoi sa te jupoaie.


Asadar, ce ni se spune din ce in ce mai des este "copiii vostri sunt, de fapt, copiii nostri". Ni se repeta obsesiv ca nu avem voie sa le inoculam propriilor copii ideile noastre despre cum ar trebui sa-si traiasca viata ci e musai sa facem cum cere statul, cum cer legile acestea absurde si mereu schimbatoare. Asistentilor sociali li se permite sa dispuna de copiii nostri la orice ora si oricum vor ei, iar "motive" s-ar putea gasi in fiecare familie, cu duiumul: "abuz fizic" - definit si ca vatamare corporala prin lovire, imbrancire etc (deci, o palma data la fund copilului si il pierzi); daca nu-i dai o palma la fund, tot risti sa cazi dub incidenta legii fiindca, in dorinta ta de-a-l indrepta pe copil si de-ai explica ce nu e bine, esti acuzat de "violenta psihologica" - definita inclusiv ca "actionare psihica asupra copilului". "Neglijarea copilului" este definit la fel de vag si cu posibile consecinte dezastruoase: "neglijarea alimentara" presupune inclusiv "absenta din meniul copilului a mai multor alimente esentiale pentru dezvoltare" (adica, trebuie sa-ti hranesti copilul doar cu ce hotarasc ei ca e acceptabil si copiii peste 7 ani vor tine post pe ascuns - postul fiind si el considerat un abuz). "Neglijenta vestimentara" va putea fi invocata daca ti-ai imbracat copilul cu haine mai mici sau mai mari decat marimea normala. "Neglijenta medicala" presupune inclusiv obligativitatea vaccinurilor la copii si administrarea tratamentului prescris de medic, iar "neglijenta educationala" inseamna si ca, daca se fac ore de educatie sexuala la scoala, esti obligat sa accepti participarea copilului tau, indiferent cat de mic este el sau daca tu consideri ca asta este nociv pentru copil.



Dupa toate acestea, apare intrebarea: de ce nu se rezolva problemele copiilor prin ajutorul oferit parintilor (cursuri de parenting, ajutor social financiar etc.)? Daca acesti legiuitori si asistentii sociali considera ca o palma data la fund de parintele iubitor, de altfel, este ceva cu consecinte grave, atunci cum de rapirea din mijlocul familiei, centrul universului copilului pana atunci, nu e considerata nociva? Va garantez ca o palma data la fund copiilor de catre parinte este deja uitata de cei mici pana a doua zi si nu-si iubesc mai putin parintele pentru asta (desigur, nu vorbim aici despre batai crunte si repetate), insa smulgerea lor de langa mama si tata le provoaca traume permanente. Asadar, niste oameni care au pretentia ca sunt atat de instruiti si le stiu pe toate incat sa decida si ce este cel mai bine pentru familia noastra si pentru a proteja sensibilitatea copilului nostru, cum de nu au aflat pana acum acest lucru, ca este de o mie de ori mai rau sa iei un copil de langa parinti si sa-l arunci in mijlocul "junglei" unde va deveni, cel mai probabil, prada altcuiva? Ori stiu si ei asta foarte bine, insa intentiile lor reale sunt altele... Si atunci, te uiti in jur si te ingrozesti fiindca vezi ca parintii isi cresc copiii cu frica si nu ia nimeni atitudine contra acestor legiuitori si a abuzurilor lor fata de familiile noastre. Motivul trebuie sa fie frica de a le fi rapit ceea ce au ei mai scump decat insasi viata lor: copiii. La o analiza mai atenta, toti parintii "ascund" ceva: fie le-au refuzat copiilor un obiect material, fie sunt vegetarieni si si-au crescut copilul la fel, fie merg la biserica si isi doresc sa-si creasca copiii ca niste buni crestini, fie i-a auzit vecina tipand la copil, fie te-a vazut soacra dand o palma la fund copilului, fie cel mic poarta hainele ramase de la fratele mai mare... Toate acestea pot constitui abuzuri in ochii "grijulii" ai statului care nu a gasit o alta solutie la aceste "probleme" decat prin metoda diabolica de rapi copiii din bratele parintilor.  

Asadar, din pacate, nu ne ramane decat sa plangem pentru viitorul copiilor nostri si pentru teroarea in care vor trai ei, la randul lor, cu proprii copii (avand in vedere cum evolueaza lucrurile si cat de rapid)... Voi ce credeti? Ce este de facut si cum decideti sa va traiti viata in aceasta dictatura care se instaleaza pe nesimtite?


3 comentarii:

  1. Cert este ca exista si multe familii abuzive, aberante de-a dreptul care schilodesc pe viata copii... Multe familii sunt extrem de toxice pentru copil, iar adevarul e undeva la mijloc ... nici prea prea nici foarte foarte , din nicio directie ...Nu cunosc legislatia in domeniu ... stiu insa ca se tinde catre o dictatura tot mai accentuata, iar parintii cu viziuni prea libere este posibil sa fie in vizor, insa momentan nu cred ca e cazul sa exageram.

    RăspundețiȘtergere
  2. Asa este, am tinut sa lamuresc aceasta situatie a cazurilor extreme inca din textul de mai sus, insa masurile despre care vorbesc sunt exagerarile care se fac voit, cred eu. Se vorbeste mult cum copiii luati din familiile suedezilor sunt dati spre adoptie familiilor homosexuale. Poate si asta sa fie unul dintre motivele ascunse... Cert este ca aceste drame chiar se intampla si gasesti mii de exemple, chiar si in presa romaneasca au fost prezentate cazuri ale unor familii de romani stabiliti in Suedia carora le-au fost luati copiii pe nedrept, adica fara dovezi ca ar fi intr-adevar abuzati, doar pe baza unor afirmatii (dimineata copilul a spus ceva unei profesoare si pana seara toti fratii au fost luati din casa, iar in alte cazuri copilul nici nu mai ajunge acasa in acea zi...). A trebuit sa intervina ambasada Romaniei, dar, chiar si asa, nu intotdeauna te poate ajuta. Cineva punea problema intr-un mod foarte interesant: de ce nu se intampla acelasi lucru si cu copiii tiganilor? Nu vreau sa discriminez, e doar o observatie... Care sunt interesele???

    RăspundețiȘtergere

Comentariul tau este asteptat cu drag